Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit Óndrăzneşte ca un leu t‚năr. ñ C‚nd este răscoală Óntr-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi Óncercat, domnia dăinuieşte. ñ Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de p‚ine. ñ Cei ce părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se m‚nie pe el. ñ Oamenii dedaţi la rău nu Ónţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul Ónţeleg totul. ñ Mai mult preţuieşte săracul care umblă Ón neprihănirea lui, dec‚t bogatul care umblă pe căi sucite. ñ Cel ce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfr‚naţi face ruşine tatălui său. ñ Cine Óşi Ónmulţeşte avuţiile prin dob‚ndă şi camătă, le str‚nge pentru cel ce are milă de săraci. ñ Dacă cineva Óşi Óntoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o sc‚rbă. ñ Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade Ón groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. ñ Omul bogat se crede Ónţelept, dar săracul care este priceput Ól cercetează. ñ C‚nd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar c‚nd se Ónalţă cei răi, fiecare se ascunde. ñ Cine Óşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă Óndurare. ñ Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi Ómpietreşte inima cade Ón nenorocire. ñ Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flăm‚nd, aşa este cel rău care stăp‚neşte peste un popor sărac. ñ Un voievod fără pricepere Óşi Ónmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia Óşi lungeşte zilele. ñ Un om al cărui cuget este Óncărcat cu s‚ngele altuia, fuge p‚nă la groapă: nimeni să nu-l oprească. ñ Cine umblă Ón neprihănire, găseşte m‚ntuirea, dar cine umblă pe două căi str‚mbe cade Óntr-o groapă. ñ Cine Óşi lucrează c‚mpul are belşug de p‚ine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. ñ Un om credincios este năpădit de binecuv‚ntări, dar cel ce vrea să se Ómbogăţească repede nu răm‚ne nepedepsit. ñ Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de p‚ine poate un om să se dedea la păcat. ñ Un om pizmaş se grăbeşte să se Ómbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. ñ Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, dec‚t cel cu limba linguşitoare. ñ Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. ñ Cel lacom st‚rneşte certuri, dar cel ce se Óncrede Ón Domnul este săturat din belşug. ñ Cine se Óncrede Ón inima lui este un nebun, dar cine umblă Ón Ónţelepciune va fi m‚ntuit. ñ Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine Ónchide ochii, este Óncărcat cu blesteme. ñ C‚nd se Ónalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar c‚nd pier ei, cei buni se Ónmulţesc. ñ