Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele Ónţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.

Negreşit, sunt mai prost dec‚t oricine, şi n-am pricepere de om.

N-am Ónvăţat Ónţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.

Cine s-a suit la ceruri, şi cine s-a pogor‚t din ele? Cine a adunat v‚ntul Ón pumnii lui? Cine a str‚ns apele Ón haina lui? Cine a hotăr‚t toate marginile păm‚ntului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? ñ Orice cuv‚nt al lui Dumnezeu este Óncercat. El este un scut pentru cei ce se Óncred Ón El.

N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. ñ Două lucruri Œţi cer; nu mi le opri, Ónainte de moarte!

Depărtează de la mine neadevărul şi cuv‚ntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi p‚inea care-mi trebuie.

Ca nu cumva, Ón belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ÑCine este Domnul?î Sau ca nu cumva Ón sărăcie, să fur, şi să iau Ón deşert Numele Dumnezeului Meu. ñ Nu cleveti pe un slujitor la stăp‚nul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. ñ Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său, şi nu binecuv‚ntează pe mama sa.

Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuşi, nu este spălat de Óntinăciunea lui.

Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi, şi care Óşi ţin pleoapele sus.

Este un neam de oameni, ai căror dinţi sunt nişte săbii, şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să măn‚nce pe cel nenorocit de pe păm‚nt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. ñ Lipitoarea are două fete: ÑDă! dă!î Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: ÑDestul!î, şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, păm‚ntul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: ÑDestul!î ñ Pe ochiul care Óşi bate joc de tatăl său, şi nesocoteşte ascultarea de mamă, Ól vor scobi corbii de la p‚r‚u, şi Ól vor m‚nca puii de vultur. ñ Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele, şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe st‚ncă, urma corabiei Ón mijlocul mării, şi urma omului la o fată.

Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea măn‚ncă, şi se şterge la gură, şi apoi zice: ÑN-am făcut nimic rău.î ñ Trei lucruri fac să se răscoale o ţară, şi patru lucruri nu le poate suferi: un rob, care a Ónceput să Ómpărăţească, un nebun, care are p‚ine din belşug, o femeie dispreţuită care se mărită, şi o roabă care moşteneşte pe stăp‚na sa. ñ Patru vietăţi sunt mai mici pe păm‚nt, şi totuşi din cele mai Ónţelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar Óşi pregătesc hrana vara, şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar Óşi aşează locuinţa Ón st‚nci; lăcustele n-au Ómpărat, şi totuşi pornesc toate Ón cete; păianjenul Ól poţi prinde cu m‚inile, şi se găseşte totuşi Ón casele Ómpăraţilor.

Trei fiinţe au o ţinută frumoasă, şi patru au mers măreţ: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă Ónapoi dinaintea nimănui, calul Ónchingat gata, şi ţapul; şi Ómpăratul, căruia nimeni nu-i poate sta Ómpotrivă. ñ Dacă m‚ndria te Ómpinge la fapte de nebunie, şi dacă ai g‚nduri rele, pune m‚na la gură: căci baterea laptelui dă sm‚nt‚nă, scărpinarea nasului dă s‚nge, şi stoarcerea m‚niei dă certuri.