Fiule, ia aminte la Ónţelepciunea mea, şi pleacă urechea la Ónvăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos dec‚t untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau Ón locuinţa morţilor.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte Ón căile ei, şi nu ştie unde merge.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; ca nu cumva să gemi, la urmă, c‚nd carnea şi trupul ţi se vor istovi, şi să zici: ÑCum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Cum am putut să n-ascult glasul Ónvăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la cei ce mă Ónvăţau?

C‚t pe ce să mă nenorocesc de tot Ón mijlocul poporului şi adunării!î Bea apă din f‚nt‚na ta, şi din izvoarele puţului tău.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă r‚urile pe pieţele de obşte?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de l‚ngă tine.

Izvorul tău să fie binecuv‚ntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii Ómbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii Óndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Şi pentru ce, fiule, ai fi Óndrăgostit de o străină, şi ai Ómbrăţişa s‚nul unei necunoscute?

Căci căile omului sunt lămurite Ónaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Cel rău este prins Ón Ónseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

El va muri din lipsă de Ónfr‚nare, se va poticni din prea multa lui nebunie.