Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut Ón m‚na aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la păm‚nt, şi stăruie de el.

Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

Scapă din m‚na lui cum scapă căprioara din m‚na v‚nătorului, şi ca pasărea din m‚na păsăraruluiÖ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi Ónţelepţeşte-te!

Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăp‚n; totuşi Óşi pregăteşte hrana vara, şi str‚nge de ale m‚ncării Ón timpul secerişului.

P‚nă c‚nd vei sta culcat, leneşule? C‚nd te vei scula din somnul tău?

Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai Óncrucişezi puţin m‚inile ca să dormi!Ö Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om Ónarmat.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul Ón gură, clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

Răutatea este Ón inima lui, urzeşte lucrurile rele Óntr-una, şi st‚rneşte certuri.

De aceea nimicirea Ói va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Œi sunt ur‚te: ochii trufaşi, limba mincinoasă, m‚inileÖ care varsă s‚nge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce st‚rneşte certuri Óntre fraţi.

Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda Ónvăţătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, at‚rnă-le de g‚t.

Ele te vor Ónsoţi Ón mersul tău, te vor păzi Ón pat, şi Óţi vor vorbi la deşteptare!

Căci sfatul este o candelă, Ónvăţătura este o lumină, iar Óndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

N-o pofti Ón inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai răm‚ne dec‚t cu o bucată de p‚ine, şi femeia măritată ÓntindeÖ o cursă unui suflet scump.

Poate cineva să ia foc Ón s‚n, fără să i se aprindă hainele?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?

Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va răm‚ne nepedepsit.

Hoţul nu este urgisit c‚nd fură ca să-şi potolească foamea, căci Ói este foame; Şi dacă este prins, trebuie să dea Ónapoi Ónşeptit, să dea chiar tot ce are Ón casă.

Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur Óşi pierde viaţa cine face aşa.

Nu va avea dec‚t rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

Căci gelozia Ónfurie pe un bărbat, şi n-are milă Ón ziua răzbunării; nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi nu se lasă Ónduplecat nici chiar de cel mai mare dar.