(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

Căci protivnicii au deschis Ómpotriva mea o gură rea şi Ónşelătoare, Ómi vorbesc cu o limbă mincinoasă, mă Ónconjoară cu cuvÓntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.

Pe cÓnd eu Ói iubesc, ei Ómi sÓnt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.

Ei Ómi Óntorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.

Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpÓnirea unui om rău, şi un pÓrÓş să stea la dreapta lui!

CÓnd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!

Să -i rămÓnă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!

Copiii lui să umble fără niciun căpătÓi şi să cerşească, să-şi caute pÓnea departe de locuinţa lor dărÓmată!

Cel ce l -a Ómprumutat, să -i pună mÓna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!

Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!

Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stÓngă numele Ón neamul următor!

Nelegiuirea părinţilor săi să rămÓnă ca aducere aminte Ónaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

Domnul să -i aibă totdeauna Ónaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămÓnt, pentrucă nu şi -a adus aminte să facă Óndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pÓnă acolo ÓncÓt să omoare pe omul cu inima zdrobită!

Œi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvÓntarea: să se depărteze de el!

Se Ómbracă cu blestemul cum se Ómbracă cu haina lui, Ói pătrunde ca apa Ónlăuntrul lui, ca untdelemnul Ón oase!

Deaceea, să -i slujească de veşmÓnt ca să se acopere, de Óncingătoare cu care să fie totdeauna Óncins!

Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!

SÓnt nenorocit şi lipsit, şi Ómi e rănită inima Ónlăuntrul meu.

Pier ca umbra gata să treacă, sÓnt izgonit ca o lăcustă.

Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.

Am ajuns de ocară lor; cÓnd mă privesc ei, dau din cap.

Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

Şi să ştie că mÓna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei Ómpotriva mea, vor fi Ónfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

Protivnicii mei să se Ómbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!

Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Œl voi mări Ón mijlocul mulţimii; căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osÓndesc.