(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, cari cugetă lucruri rele Ón inima lor, şi sÓnt totdeauna gata să aţÓţe războiul!

Ei Óşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpÓrcă. - Păzeşte-mă, Doamne, de mÓinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gÓndesc să mă doboare!

Nişte ÓngÓmfaţi Ómi Óntind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi Ómi Óntind capcane. -(Oprire).

Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

Doamne, Dumnezeule, tăria mÓntuirii mele, Tu-mi acoperi capul Ón ziua luptei.`` Nu Ómplini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire).

Asupra capului celor ce mă Ónconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! Œn foc să fie aruncaţi, Ón adÓncuri, de unde să nu se mai scoale!

Omul cu limba mincinoasă nu se Óntăreşte pe pămÓnt, şi pe omul asupritor, nenorocirea Ól paşte şi -l duce la pierzanie.

Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.

Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui Ónaintea Ta.