(Către mai marele cÓntăreţilor. Se cÓntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plÓngerile mele?

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

Totuş Tu eşti Cel SfÓnt, şi Tu locuieşti Ón mijlocul laudelor lui Israel.

خn Tine se Óncredeau părinţii noştri: se Óncredeau, şi -i izbăveai.

Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se Óncredeau Ón Tine, şi nu rămÓneau de ruşine.

Dar eu sÓnt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

Toţi ceice mă văd Óşi bat joc de mine, Óşi deschid gura, dau din cap şi zic: ,,S'a Óncrezut Ón Domnul! Să -l mÓntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` - Da, Tu m'ai scos din pÓntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţÓţele mamei mele; de cÓnd eram la sÓnul mamei, am fost supt paza Ta, din pÓntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine Ón ajutor.

O mulţime de tauri sÓnt Ómprejurul meu, nişte tauri din Basan mă Ónconjoară.

خşi deschid gura Ómpotriva mea, ca un leu, care sfÓşie şi răcneşte.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte Ónlăuntrul meu.

Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus Ón ţărÓna morţii.

Căci nişte cÓni mă Ónconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tÓrcoale Ómprejurul meu, mi-au străpuns mÓnile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, Ónsă, pÓndesc şi mă privesc; Óşi Ómpart hainele mele Óntre ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă Ón ajutorul meu!

Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cÓnilor!

Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda Ón mijlocul adunării.

Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămÓnţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă Ónaintea Lui, voi toţi, sămÓnţa lui Israel!

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci Ól ascultă cÓnd strigă către El.

خn adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi Ómplini juruinţele Ón faţa celor ce se tem de Tine.

Cei săraci vor mÓnca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, خl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!

Toate marginile pămÓntului Óşi vor aduce aminte şi se vor Óntoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor Ónchina Ónaintea Ta.

Căci a Domnului este Ómpărăţia: El stăpÓneşte peste neamuri.

Toţi cei puternici de pe pămÓnt vor mÓnca şi se vor Ónchina şi ei; Ónaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară Ón ţărÓnă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

O sămÓnţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.

Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.