(O cÓntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, Ón cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfÓnt.

Frumoasă Ónalţime, bucuria Óntregului pămÓnt, este muntele Sionului; Ón partea de miazănoapte este cetatea Marelui خmpărat.

Dumnezeu, Ón casele Lui Ómpărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

Căci iată că Ómpăraţii se adunaseră: doar au trecut Ómpreună, au privit -o, au Ónlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.

I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vÓntul de răsărit, care sfărÓmă corăbiile din Tarsis.

خntocmai cum auzisem spunÓndu-se, aşa am văzut Ón cetatea Domnului oştirilor, Ón cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. - Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gÓndim, Ón mijlocul Templului Tău!

Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pÓnă la marginile pămÓntului; dreapta Ta este plină de Óndurare.

Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile, priviţi -i Óntăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru Ón veci de veci; El va fi călăuza noastră pÓnă la moarte.