(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

De la capătul pămÓntului strig către Tine cu inima mÓhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stÓnca pe care n'o pot ajunge, căci este prea Ónaltă pentru mine!

Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare Ómpotriva vrăjmaşului.

Aş vrea să locuiesc pe vecie Ón cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. - Căci Tu, Dumnezeule, Ómi asculţi juruinţele, Tu Ómi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.

Tu adaugi zile la zilele Ómpăratului: lungească -i-se anii pe vecie!

Œn veci să rămÓnă el pe scaunul de domnie, Ónaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!

Atunci voi cÓnta neÓncetat Numele Tău, şi zi de zi Ómi voi Ómplini juruinţele.