(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David. O cÓntare.) Cu Óncredere, Dumnezeule, vei fi lăudat Ón Sion, şi Ómplinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti Ónaintea Ta, ca să locuiască Ón curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvÓntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

Œn bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mÓntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor Óndepărtate ale pămÓntului şi mării!

El Óntăreşte munţii prin tăria Lui, şi este Óncins cu putere.

El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

Ceice locuiesc la marginile lumii se ÓnspăimÓntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul Óndepărtat.

Tu cercetezi pămÓntul şi -i dai belşug, Ól umpli de bogăţii, şi de rÓuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grÓu, pe care iată cum Ól faci să rodească: Ói uzi brazdele, Ói sfărÓmi bulgării, Ól moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

Œncununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

CÓmpiile pustiei sÓnt adăpate, şi dealurile sÓnt Óncinse cu veselie.

Păşunile se acopăr de oi, şi văile se Ómbracă cu grÓu: toate strigă de bucurie şi cÓntă.