(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te Ón strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

Trezeşte-Ţi puterea, Ónaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino Ón ajutorul nostru!

Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Doamne, Dumnezeul oştirilor, pÓnă cÓnd Te vei mÓnia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

خi hrăneşti cu o pÓne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rÓd de noi Óntre ei.

Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

Ai făcut loc Ónaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

خşi Óntindea mlădiţele pÓnă la mare, şi lăstarii pÓnă la RÓu.

Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

O rÓmă mistreţul din pădure, şi o mănÓncă fiarele cÓmpului.

Dumnezeul oştirilor, Óntoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

MÓna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. خnviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!