Œn cer s-a arătat un semn mare: o femeie Ónvăluită Ón soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

Ea era Ónsărcinată, ţipa Ón durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

Œn cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi Ómpărăteşti pe capete.

Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe păm‚nt. Balaurul a stat Ónaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i măn‚nce copilul, c‚nd Ól va naşte.

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să c‚rmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Şi femeia a fugit Ón pustie, Óntr-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

Şi Ón cer s-a făcut un război. Mihail şi Óngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu Óngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit Ón cer.

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care Ónşeală Óntreaga lume, a fost aruncat pe păm‚nt; şi Ómpreună cu el au fost aruncaţi şi Óngerii lui.

Şi am auzit Ón cer un glas tare, care zicea: ÑAcum a venit m‚ntuirea, puterea şi Ómpărăţia Dumnezeului nostru, şi stăp‚nirea Hristosului Lui; pentru că p‚r‚şul fraţilor noştri, care zi şi noaptea Ói p‚ra Ónaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Ei l-au biruit, prin s‚ngele Mielului şi prin cuv‚ntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar p‚nă la moarte.

De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi Ón ceruri! Vai de voi, păm‚nt şi mare! Căci diavolul s-a pogor‚t la voi, cuprins de o m‚nie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

C‚nd s-a văzut balaurul aruncat pe păm‚nt, a Ónceput să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele Ón pustie, Ón locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui.

Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un r‚u, după femeie, ca s-o ia r‚ul.

Dar păm‚ntul a dat ajutor femeii. Păm‚ntul şi-a deschis gura, şi a Ónghiţit r‚ul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

Şi balaurul, m‚niat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.