Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi Ómpreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce c‚ntă cu alăuta, şi c‚ntau din alăutele lor.

C‚ntau o c‚ntare nouă Ónaintea scaunului de domnie, Ónaintea celor patru făpturi vii şi Ónaintea bătr‚nilor. Şi nimeni nu putea să Ónveţe c‚ntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe păm‚nt.

Ei nu s-au Óntinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dint‚i rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

Şi Ón gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină Ónaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Şi am văzut un alt Ónger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor păm‚ntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

El zicea cu glas tare: ÑTemeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi Ónchinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi păm‚ntul, marea şi izvoarele apelor!î Apoi a urmat un alt Ónger, al doilea, şi a zis: ÑA căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul m‚niei curviei ei!î Apoi a urmat un alt Ónger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ÑDacă se Ónchină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe m‚nă, va bea şi el din vinul m‚niei lui Dumnezeu, turnat neamestecat Ón paharul m‚niei Lui; şi va fi chinuit Ón foc şi Ón pucioasă, Ónaintea sfinţilor Óngeri şi Ónaintea Mielului.

Şi fumul chinului lor se suie Ón sus Ón vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se Ónchină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

Şi am auzit un glas din cer, care zicea: ÑScrie: Ferice de acum Óncolo de morţii, care mor Ón Domnul!î ñ ÑDaî, zice Duhul; Ñei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor Ói urmează!î Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar Ón m‚nă, o secere ascuţită.

Şi un alt Ónger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: ÑPune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul păm‚ntului este copt.î Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe păm‚nt. Şi păm‚ntul a fost secerat.

Şi din Templul, care este Ón cer, a ieşit un alt Ónger, care avea şi el un cosor ascuţit.

Şi un alt Ónger, care avea stăp‚nire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: ÑPune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei păm‚ntului, căci strugurii ei sunt copţi.î Şi Óngerul şi-a aruncat cosorul pe păm‚nt, a cules via păm‚ntului, şi a aruncat strugurii Ón teascul cel mare al m‚niei lui Dumnezeu.

Şi teascul a fost călcat Ón picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit s‚nge, p‚nă la zăbalele cailor, pe o Óntindere de o mie şase sute de stadii.