După aceea, am văzut pogor‚ndu-se din cer un alt Ónger, care avea o mare putere; şi păm‚ntul s-a luminat de slava lui.

El a strigat cu glas tare, şi a zis: ÑA căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o Ónchisoare a oricărui duh necurat, o Ónchisoare a oricărei păsări necurate şi ur‚te; pentru că toate neamurile au băut din vinul m‚niei curviei ei, şi Ómpăraţii păm‚ntului au curvit cu ea, şi negustorii păm‚ntului s-au Ómbogăţit prin risipa desfătării ei.î Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ÑIeşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Pentru că păcatele ei s-au Óngrămădit, şi au ajuns p‚nă Ón cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi Óntoarceţi-i de două oric‚t faptele ei. Turnaţi-i Óndoit Ón potirul Ón care a amestecat ea!î Pe c‚t s-a slăvit pe sine Ónsăşi, şi s-a desfătat Ón risipă, pe at‚t daţi-i chin şi t‚nguire! Pentru că zice Ón inima ei: ÑŞed ca Ómpărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este t‚nguirea!î Tocmai pentru aceea, Óntr-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, t‚nguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot Ón foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Şi Ómpăraţii păm‚ntului, care au curvit şi s-au dezmierdat Ón risipă cu ea, c‚nd vor vedea fumul arderii ei, o vor pl‚nge şi o vor boci.

Ei vor sta departe, de frică să nu cadă Ón chinul ei, şi vor zice: ÑVai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Œntr-o clipă ţi-a venit judecata!î ñ Negustorii păm‚ntului o pl‚ng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tăm‚ia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici gr‚ul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

Şi roadele at‚t de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au Ómbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor pl‚nge, se vor t‚ngui, şi vor zice: ÑVai! vai! Cetatea cea mare, care era Ómbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era Ómpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

At‚tea bogăţii Óntr-un ceas s-au prăpădit!î ñ Şi toţi c‚rmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce c‚ştigă din mare, stăteau departe; şi, c‚nd au văzut fumul arderii ei, strigau: ÑCare cetate era ca cetatea cea mare?î Şi Óşi aruncau ţăr‚nă Ón cap, pl‚ngeau, se t‚nguiau, ţipau şi ziceau: ÑVai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a Ómbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, Óntr-o clipă a fost prefăcută Óntr-un pustiu!î ÑBucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.î Atunci un Ónger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o Ón mare, şi a zis: ÑCu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

Şi nu se va mai auzi Ón tine nici sunet de alăute, nici c‚ntece din instrumente, nici c‚ntători din fluiere, nici c‚ntători din tr‚mbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter Ón vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi Ón tine vuietul morii.

Lumina lămpii nu va mai lumina Ón tine, şi nu se va mai auzi Ón tine glasul mirelui şi al miresei, ñ pentru că negustorii tăi erau mai marii păm‚ntului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit s‚ngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost Ónjunghiaţi pe păm‚nt.î