După aceea am văzut patru Óngeri, care stăteau Ón picioare Ón cele patru colţuri ale păm‚ntului. Ei ţineau cele patru v‚nturi ale păm‚ntului, ca să nu sufle v‚nt pe păm‚nt, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Şi am văzut un alt Ónger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru Óngeri, cărora le fusese dat să vatăme păm‚ntul şi marea, zic‚nd: ÑNu vătămaţi păm‚ntul, nici marea, nici copacii, p‚nă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!î Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.

Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea Ón picioare Ónaintea scaunului de domnie şi Ónaintea Mielului, Ómbrăcaţi Ón haine albe, cu ramuri de finic Ón m‚ini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ÑM‚ntuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!î Şi toţi Óngerii stăteau Ómprejurul scaunului de domnie, Ómprejurul bătr‚nilor şi Ómprejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la păm‚nt Ón faţa scaunului de domnie, şi s-au Ónchinat lui Dumnezeu, şi au zis: ÑAmin.î ÑA Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, Ónţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, Ón vecii vecilor! Amin.î Şi unul din bătr‚ni a luat cuv‚ntul, şi mi-a zis: ÑAceştia, care sunt Ómbrăcaţi Ón haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?î ÑDoamneî, i-am răspuns eu, ÑTu ştiiî. Şi el mi-a zis: ÑAceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit Ón s‚ngele Mielului.

Pentru aceasta stau ei Ónaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte Ón Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, Óşi va Óntinde peste ei cortul Lui.

Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

Căci Mielul, care stă Ón mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, Ói va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.î