Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se Ónmulţească harul?

Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim Ón păcat?

Nu ştiţi că toţi c‚ţi am fost botezaţi Ón Isus Hristos, am fost botezaţi Ón moartea Lui?

Noi deci, prin botezul Ón moartea Lui, am fost Óngropaţi Ómpreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a Ónviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Œn adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o Ónviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit Ómpreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, Ón aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Acum, dacă am murit Ómpreună cu Hristos, credem că vom şi trăi Ómpreună cu El, Óntruc‚t ştim că Hristosul Ónviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăp‚nire asupra Lui.

Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Tot aşa şi voi Ónşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, Ón Isus Hristos, Domnul nostru.

Deci, păcatul să nu mai domnească Ón trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Să nu mai daţi Ón stăp‚nirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi Ónşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Căci păcatul nu va mai stăp‚ni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.

Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul Ónvăţăturii, pe care aţi primit-o.

Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. ñ Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre păm‚nteşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săv‚rşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

Căci, atunci c‚nd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sf‚rşitul acestor lucruri este moartea.

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sf‚rşit: viaţa veşnică.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică Ón Isus Hristos, Domnul nostru.