Spun adevărul Ón Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sf‚nt, Ómi este martor, că simt o mare Óntristare, şi am o durere necurmată Ón inimă.

Căci aproape să doresc să fiu eu Ónsumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

Ei sunt Israeliţi, au Ónfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuv‚ntat Ón veci. Amin!

Dar aceasta nu Ónseamnă că a rămas fără putere Cuv‚ntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel; şi, măcar că sunt săm‚nţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: ÑŒn Isaac vei avea o săm‚nţă, care-ţi va purta numele.î Aceasta Ónseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca săm‚nţă.

Căci cuv‚ntul acesta este o făgăduinţă: ÑPe vremea aceasta Mă voi Óntoarce, şi Sara va avea un fiu.î Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră Óncă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, ñ ca să răm‚nă Ón picioare hotăr‚rea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, ñ s-a zis Rebecii: ÑCel mai mare va fi rob celui mai micî, după cum este scris: ÑPe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am ur‚t.î Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate Ón Dumnezeu? Nicidecum!

Căci El a zis lui Moise: ÑVoi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi Óndura de oricine-Mi va plăcea să Mă Óndur.î Aşadar, nu at‚rnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ÑTe-am ridicat Ónadins, ca să-Mi arăt Ón tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit Ón tot păm‚ntul.î Astfel, El are milă de cine vrea şi Ómpietreşte pe cine vrea.

Dar Ómi vei zice: ÑAtunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta Ómpotriva voii Lui?î Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi Ómpotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: ÑPentru ce m-ai făcut aşa?î Nu este olarul stăp‚n pe lutul lui, ca din aceeaşi frăm‚ntătură de lut să facă un vas pentru o Óntrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o Óntrebuinţare de ocară?

Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate m‚nia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale m‚niei, făcute pentru pieire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale Óndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri, după cum zice Ón Osea: ÑVoi numi ,popor al Meuí, pe cel ce nu era poporul Meu, şi ,preaiubităí, pe cea care nu era preaiubită.

Şi acolo unde li se zicea: ,Voi nu sunteţi poporul Meuí, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.î Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: ÑChiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi m‚ntuită.

Căci Domnul va Ómplini pe deplin şi repede pe păm‚nt cuv‚ntul Lui.

Şi, cum zisese Isaia mai Ónainte: ÑDacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o săm‚nţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.î Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe c‚nd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.

Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: ÑIată că pun Ón Sion o Piatră de poticnire, şi o st‚ncă de cădere: şi cine crede Ón El, nu va fi dat de ruşine.î