David sf‚rşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

Œn aceeaşi zi, Saul a oprit pe David, şi nu l-a lăsat să se Óntoarcă Ón casa tatălui său.

Ionatan a făcut legăm‚nt cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.

A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi Óncingătoarea lui.

David se ducea şi izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul Ón fruntea oamenilor de război, şi era plăcut Óntregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Pe c‚nd veneau ei, la Óntoarcerea lui David de la omor‚rea Filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel Ónaintea Ómpăratului Saul, c‚nt‚nd şi juc‚nd, Ón sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţ‚nd strigăte de bucurie.

Femeile care c‚ntau Óşi răspundeau unele altora, şi ziceau: ÑSaul a bătut miile lui, ñ iar David zecile lui de mii.î Saul s-a m‚niat foarte tare, şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: ÑLui David Ói dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte dec‚t Ómpărăţia.î Şi din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.

A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a Ónfuriat Ón mijlocul casei. David c‚nta, ca şi Ón celelalte zile, şi Saul era cu suliţa Ón m‚nă.

Saul a ridicat suliţa, zic‚ndu-şi Ón sine: ÑVoi pironi pe David de pereteî. Dar David s-a ferit de el de două ori.

Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David şi Se depărtase de la el.

L-a Óndepărtat de l‚ngă el, şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra Ón fruntea poporului; izbutea Ón tot ce făcea, şi Domnul era cu el.

Saul, văz‚nd că izbutea totdeauna, se temea de el; dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra Ón fruntea lor.

Saul a zis lui David: ÑIată, Óţi voi da de nevastă pe fiica mea cea mai mare Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie, şi să porţi războaiele Domnuluiî. Dar Saul Óşi zicea: ÑNu vreau să-mi pun m‚na mea pe el, ci m‚na Filistenilor să fie asupra luiî.

David a răspuns lui Saul: ÑCine sunt eu, şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu Ón Israel, ca să fiu ginerele Ómpăratului?î Venind vremea c‚nd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.

Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.

El Óşi zicea: ÑI-o voi da ca să-i fie o cursă, şi să cadă sub m‚na Filistenilorî. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: ÑAstăzi Ómi vei fi ginereî.

Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: ÑVorbiţi Ón taină lui David, şi spuneţi-i: ,Iată că Ómpăratul e binevoitor faţă de tine, şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele Ómpăratului.î Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: ÑCredeţi că este uşor să fii ginerele Ómpăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină Ónsemnătate.î Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.

Saul a zis: ÑAşa să vorbiţi lui David: ,Œmpăratul nu cere nici o zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale Filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui.î Saul avea de g‚nd să facă pe David să cadă Ón m‚inile Filistenilor.

Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele Ómpăratului. Œnainte de vremea hotăr‚tă, David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui, şi a ucis două sute de oameni dintre Filisteni; le-a adus prepuţurile, şi a dat Ómpăratului numărul Óntreg, ca să fie ginerele Ómpăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.

Saul a văzut şi a Ónţeles că Domnul era cu David; şi fiica sa, Mical, iubea pe David.

Saul s-a temut din ce Ón ce mai mult de David, şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

Domnitorii Filistenilor ieşeau la luptă; şi ori de c‚te ori ieşeau, David avea mai multă izb‚ndă dec‚t toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.