Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa Óntregului Israel. Israel a ieşit Ónaintea Filistenilor, ca să lupte Ómpotriva lor. Au tăbăr‚t l‚ngă Eben-Ezer, şi Filistenii tăbăr‚seră la Afec.

Filistenii s-au aşezat Ón linie de bătaie Ómpotriva lui Israel, şi lupta a Ónceput. Israel a fost bătut de Filisteni, care au omor‚t pe c‚mpul de bătaie aproape patru mii de oameni.

Poporul s-a Óntors Ón tabără, şi bătr‚nii lui Israel au zis: ÑPentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de Filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legăm‚ntului Domnului, ca să vină Ón mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din m‚na vrăjmaşilor noştri.

Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legăm‚ntului Domnului oştirilor, care stă Óntre heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, Ómpreună cu chivotul legăm‚ntului lui Dumnezeu.

C‚nd a intrat chivotul legăm‚ntului Domnului Ón tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat păm‚ntul.

Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, şi au zis: ,Ce Ónseamnă strigătele acestea care răsună Ón tabăra Evreilorí? Şi au auzit că sosise chivotul Domnului Ón tabără.

Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise Ón tabără. ,Vai de noi!í au zis ei, ,căci n-a fost aşa ceva p‚nă acum.

Vai de noi! Cine ne va izbăvi din m‚na acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii Ón pustie.

Œntăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!î Filistenii au Ónceput lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit Ón cortul lui. Œnfr‚ngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.

Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo Ón aceeaşi zi cu hainele sf‚şiate, şi cu capul acoperit cu ţăr‚nă.

C‚nd a ajuns, Eli, aştepta, st‚nd pe un scaun l‚ngă drum, căci inima Ói era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui Ón cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.

Eli, auzind aceste strigăte, a zis: ÑCe Ónseamnă zarva aceasta?î Şi Óndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.

Şi Eli era Ón v‚rstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii Óntunecaţi şi nu mai putea să vadă.

Omul a zis lui Eli: ÑVin de pe c‚mpul de bătaie, şi din c‚mpul de bătaie am fugit astăziî. Eli a zis: ÑCe s-a Ónt‚mplat, fiule?î Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: ÑIsrael a fugit dinaintea Filistenilor, şi poporul a suferit o mare Ónfr‚ngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.î Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, l‚ngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătr‚n şi greu. El fusese judecător Ón Israel patruzeci de ani.

Nora sa, nevasta lui Fineas, era Ónsărcinată, şi sta să nască. C‚nd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a Óncovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.

C‚nd trăgea să moară, femeile care erau l‚ngă ea i-au zis: ÑNu te teme, căci ai născut un fiu!î Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea.

A pus copilului numele I-Cabod! (Nu mai e slavă), zic‚nd: ÑS-a dus slava din Israel!î Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu, şi din pricina socrului şi bărbatului ei.

Ea a zis: ÑS-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.î