Eu, Pavel, vă rog, prin bl‚ndeţea şi bunătatea lui Hristos, ñ eu, cel Ñsmerit c‚nd sunt de faţă Ón mijlocul vostru, şi plin de Óndrăzneală Ómpotriva voastră, c‚nd sunt departeî, ñ vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci c‚nd voi fi de faţă, să alerg cu hotăr‚re la Óndrăzneala aceea, pe care am de g‚nd s-o Óntrebuinţez Ómpotriva unora, care Óşi Ónchipuie că noi suntem m‚naţi de firea păm‚ntească.

Măcar că trăim Ón firea păm‚ntească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea păm‚ntească.

Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii păm‚nteşti, ci sunt puternice, Óntărite de Dumnezeu ca să surpe Óntăriturile.

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice Ónălţime, care se ridică Ómpotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice g‚nd Ól facem rob ascultării de Hristos.

Œndată ce se va săv‚rşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

La Ónfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că Ñeste al lui Hristosî, să aibă Ón vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăp‚nirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dăr‚marea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.

Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă Ónfricoşez prin epistolele mele.

ÑDe faptî, zic ei, Ñepistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar c‚nd este de faţă el Ónsuşi, este moale, şi cuv‚ntul lui n-are nici o greutate.î Cine judecă aşa, să fie Óncredinţat că, aşa cum suntem Ón vorbă, Ón epistolele noastre, c‚nd nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi Ón faptă, c‚nd vom fi de faţă!

Negreşit, n-avem Óndrăzneala să ne punem alături sau Ón r‚ndul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei Ónşişi şi se pun alături ei cu ei Ónşişi, sunt fără pricepere.

Noi, Ónsă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci Ón măsura marginilor, pe care le-a Ónsemnat Dumnezeu c‚mpului nostru ca să ajungem p‚nă la voi.

Nu ne Óntindem prea mult, ca şi c‚nd n-am fi ajuns p‚nă la voi, căci, Ón adevăr, p‚nă la voi am ajuns Ón Evanghelia lui Hristos.

Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi c‚mpul nostru de lucru Óntre voi, nespus de mult, după măsura noastră.

Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi Ón ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm Ón c‚mpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.

Ci, Ñoricine se laudă, să se laude Ón Domnul.î Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul Ól laudă.