Fiii proorocilor au zis lui Elisei: ÑIată că locul unde locuim noi cu tine este prea str‚mt pentru noi.

Haidem p‚nă la Iordan; ca să luăm de-acolo fiecare c‚te o b‚rnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.î Elisei a răspuns: ÑDuceţi-vă.î Şi unul din ei a zis: ÑFii bun şi vino cu slujitorii tăi.î El a răspuns: ÑVoi merge!î A plecat deci cu ei. Ajung‚nd la Iordan, au tăiat lemne.

Şi pe c‚nd tăia unul din ei o b‚rnă, a căzut fierul de la secure Ón apă. El a strigat: ÑAh! domnul meu, era Ómprumutat!î Omul lui Dumnezeu a zis: ÑUnde a căzut?î Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o Ón locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă.

Apoi a zis: ÑRidică-l!î Şi a Óntins m‚na, şi l-a luat.

Œmpăratul Siriei era Ón război cu Israel. Şi, Óntr-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: ÑTabăra mea va fi Ón cutare loc.î Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună Ómpăratului lui Israel: ÑFereşte-te să treci pe l‚ngă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.î Şi Ómpăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la p‚ndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care Ól Ónştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a Ónt‚mplat nu odată, nici de două ori.

Œmpăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: ÑNu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru Ómpăratul lui Israel?î Unul din slujitorii săi a răspuns: ÑNimeni, Ómpărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este Ón Israel, spune Ómpăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti Ón odaia ta de culcare.î Şi Ómpăratul a zis: ÑDuceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.î Au venit şi i-au spus: ÑIată că este la Dotan.î A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au Ónconjurat cetatea.

Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste Ónconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: ÑAh! domnul meu, cum vom face?î El a răspuns: ÑNu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi dec‚t cei cu ei.î Elisei s-a rugat, şi a zis: ÑDoamne, deschide-i ochii să vadă.î Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc Ómprejurul lui Elisei.

Sirienii s-au pogor‚t la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: ÑLoveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.î Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuv‚ntul lui Elisei.

Elisei le-a zis: ÑNu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.î Şi i-a dus la Samaria.

C‚nd au intrat Ón Samaria, Elisei a zis: ÑDoamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!î Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau Ón mijlocul Samariei.

Œmpăratul lui Israel, văz‚ndu-i, a zis lui Elisei: ÑSă-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?î ÑSă nu-i măcelăreştiî, a răspuns Elisei. ÑObişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care Ói iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le p‚ine şi apă, ca să măn‚nce şi să bea; apoi să se ducă la stăp‚nul lor.î Œmpăratul lui Israel le-a dat un pr‚nz mare, şi ei au m‚ncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăp‚nul lor. Şi oştile Sirienilor nu s-au mai Óntors pe ţinutul lui Israel.

După aceea, Ben-Haded, Ómpăratul Siriei, str‚ng‚ndu-şi toată oştirea, s-a suit şi a Ómpresurat Samaria.

Œn Samaria a fost o mare foamete, şi at‚t de mult au str‚mtorat-o Ónc‚t un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.

Şi pe c‚nd trecea Ómpăratul pe zid, o femeie i-a strigat: ÑScapă-mă, Ómpărate, domnul meu!î El a răspuns: ÑDacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?î Şi Ómpăratul i-a zis: ÑCe ai?î Ea a răspuns: ÑFemeia aceea mi-a zis: ,Dă-mi pe fiul tău să-l m‚ncăm astăzi, şi m‚ine vom m‚nca pe fiul meu.í Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am m‚ncat. Şi Ón ziua următoare i-am zis: ,Dă pe fiul tău să-l m‚ncăm.í Dar ea a ascuns pe fiul ei.î Cum a auzit Ómpăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, c‚nd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.

Œmpăratul a zis: ÑSă mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va răm‚ne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!î Elisei şedea Ón casă, şi bătr‚nii şedeau l‚ngă el. Œmpăratul a trimis pe cineva Ónainte. Dar Ónainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătr‚nilor: ÑVedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! C‚nd va veni solul, Ónchideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăp‚nului său Ón urma lui?î Pe c‚nd le vorbea el Óncă, solul se şi pogor‚se la el, şi Ómpăratul a zis: ÑIată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?î