Œn anul al unsprezecelea, Ón ziua Ónt‚i a lunii, cuv‚ntul Domnului mi-a vorbit astfel: ÑFiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: ,Ha! Ha!í Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se Óntoarce la mine! Mă voi Ómbogăţi, căci el a rămas pustiu!î de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ÑIată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce Ómpotriva ta multe neamuri, cum Óşi ridică marea valurile!

Ele vor dăr‚ma zidurile Tirului, Ói vor surpa turnurile, Ói voi răzui şi ţăr‚na, şi o voi face o st‚ncă goală.

Va răm‚ne o mare ca un loc unde se vor Óntinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.î Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ÑIată că aduc de la miazănoapte Ómpotriva Tirului pe Nebucadneţar, Ómpăratul Babilonului, Ómpăratul tuturor Ómpăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare Ómpotriva ta, va ridica Óntărituri, şi va ridica scutul Ómpotriva ta.

Va Óndrepta loviturile berbecilor săi Ómpotriva zidurilor tale, şi Óţi va surpa turnurile cu maşinile lui.

Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor, c‚nd va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră Óntr-o cetate cucerită, Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi st‚lpii m‚ndriei tale vor cădea la păm‚nt.

Œţi vor ridica bogăţiile, Óţi vor prăda mărfurile, Óţi vor surpa zidurile, Óţi vor dăr‚ma casele tale cele plăcute, şi vor arunca Ón ape pietrele, lemnele şi ţăr‚na ta.

Voi face să Ónceteze astfel glasul c‚ntecelor tale, şi nu se va mai auzi sunetul harfelor tale.

Te voi face o st‚ncă goală; vei fi ca un loc Ón mare unde se vor Óntinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.î Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu despre Tir: ÑSe vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.

Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, Óşi scot mantalele, şi Óşi leapădă hainele cusute la gherghef; se Ónvelesc Ón spaimă, şi stau pe păm‚nt; Óntr-una tremură de groază, şi stau Ónmărmuriţi din pricina ta.

Ei fac o c‚ntare de jale asupra ta, şi-ţi zic: ÑVai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza Ón toţi cei dimprejur!

Acum tremură ostroavele Ón ziua căderii tale, stau Óngrozite ostroavele mării de sf‚rşitul tău.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ÑC‚nd te voi preface Óntr-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, c‚nd voi ridica Ómpotriva ta ad‚ncul, şi c‚nd te vor acoperi apele cele mari, te voi pogorÓ Ómpreună cu cei ce se pogoară Ón groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza Ón ad‚ncimile păm‚ntului, Ón singurătăţi veşnice, l‚ngă cei ce s-au pogor‚t Ón groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli Ón ţara celor vii.

Te voi nimici cu desăv‚rşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.î