Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făc‚ndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: ÑTu nu vei avea moştenire Ón casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.î Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit Ón ţara Tob. Nişte oameni fără căpăt‚i s-au str‚ns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.

După c‚tva timp, fiii lui Amon au pornit cu război Ómpotriva lui Israel.

Şi pe c‚nd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătr‚nii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.

Ei au zis lui Iefta: ÑVino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.î Iefta a răspuns bătr‚nilor Galaadului: ÑNu m-aţi ur‚t voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum c‚nd sunteţi Ón str‚mtorare?î Bătr‚nii Galaadului au zis lui Iefta: ÑNe Óntoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.î Iefta a răspuns bătr‚nilor Galaadului: ÑDacă mă aduceţi Ónapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul Ói va da Ónaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?î Bătr‚nii Galaadului au zis lui Iefta: ÑDomnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.î Şi Iefta a pornit cu bătr‚nii Galaadului. Poporul l-a pus Ón fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou Ónaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Iefta a trimis soli Ómpăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: ÑCe ai cu mine de vii Ómpotriva mea să faci război Ómpotriva ţării mele?î Œmpăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: ÑPentru că Israel, c‚nd s-a suit din Egipt, a pus m‚na pe ţara mea, de la Arnon p‚nă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o Ónapoi acum de bună voie.î Iefta a trimis iarăşi soli Ómpăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: ÑAşa vorbeşte Iefta. ,Israel n-a pus m‚na pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.

Căci, c‚nd s-a suit Israel din Egipt, a mers Ón pustie p‚nă la marea Roşie şi a ajuns la Cades.

Atunci Israel a trimis soli Ómpăratului Edomului, ca să-i spună: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta.í Dar Ómpăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la Ómpăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.

Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbăr‚t dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

Israel a trimis soli lui Sihon, Ómpăratul Amoriţilor, Ómpăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta p‚nă la locul spre care mergem.í Dar Sihon n-a avut Óncredere Ón Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a str‚ns tot poporul, a tăbăr‚t la Iahat, şi a luptat Ómpotriva lui Israel.

Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui Ón m‚inile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus m‚na pe toată ţara Amoriţilor, care erau aşezaţi Ón ţara aceasta.

Au pus m‚na pe tot ţinutul Amoriţilor, de la Arnon p‚nă la Iaboc, şi de la pustie p‚nă la Iordan.

Şi acum, c‚nd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăp‚neşti ţara?

Oare ce-ţi dă Ón stăp‚nire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăp‚ni? Şi tot ce ne-a dat Ón stăp‚nire Domnul, Dumnezeul nostru, Ónaintea noastră, noi să nu stăp‚nim!

Eşti tu mai bun dec‚t Balac, fiul lui Ţipor, Ómpăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război Ómpotriva lui?

Iată că sunt trei sute de ani de c‚nd locuieşte Israel la Hesbon şi Ón satele din jurul lui, la Aroer şi Ón satele din jurul lui şi Ón toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat Ón tot timpul acesta?

Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făc‚ndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător Óntre fiii lui Israel şi fiii lui Amon.î Œmpăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe Ón Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit Ómpotriva fiilor lui Amon.

Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: ÑDacă vei da Ón m‚inile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi pe porţile casei mele Ónaintea mea, la Óntoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi Ónchinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.î Iefta a pornit Ómpotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat Ón m‚inile lui.

Le-a pricinuit o foarte mare Ónfr‚ngere, de la Aroer p‚nă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi p‚nă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi Ónaintea copiilor lui Israel.

Iefta s-a Óntors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica sa i-a ieşit Ónainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.

Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis: ÑAh! fata mea! ad‚nc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot Óntoarce.î Ea i-a zis: ÑTată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum c‚nd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.î Şi ea a zis tatălui său: ÑAt‚t Óngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor Ón munţi, şi să-mi pl‚ng fecioria cu tovarăşele mele.î El a răspuns: ÑDu-te!î Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a pl‚ns fecioria pe munţi.

După cele două luni, s-a Óntors la tatăl ei, şi el a Ómplinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse Ómpreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut Ón Israel obiceiul că, Ón toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.