ÑIsraele, de te vei Óntoarce, dacă te vei Óntoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate ur‚ciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

Dacă vei jura: ,Viu este Domnul!í cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuv‚ntate Ón El, şi se vor făli cu El ÑCăci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: ,Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu semănaţi Óntre spini!

Tăiaţi-vă Ómprejur pentru Domnul, tăiaţi-vă Ómprejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească m‚nia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!î ÑDaţi de ştire Ón Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: ,Sunaţi din tr‚mbiţă Ón ţară!í ,Strigaţi Ón gura mare, şi ziceţi: ,Str‚ngeţi-vă şi haidem Ón cetăţile Óntărite!î ÑŒnălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.

Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dăr‚me cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască Ón ele.

De aceea, acoperiţi-vă cu saci, pl‚ngeţi şi gemeţi; căci m‚nia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.

ÑŒn ziua aceea, zice Domnul, Ómpăratul şi căpeteniile Óşi vor pierde inima, preoţii vor răm‚ne Óncremeniţi, şi proorocii uimiţi.

ÑEu am zis: ,Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai Ónşelat Ón adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, c‚nd ai zis: ,Veţi avea pace!í Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.

Œn vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ,Un v‚nt arzător suflă din locurile Ónalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să v‚nture nici ca să cureţe gr‚ul.

Ci un v‚nt năpraznic vine de acolo p‚nă la Mine! Acum le voi rosti hotăr‚rea!í ,Iată, nimicitorul Ónaintează ca norii; carele lui sunt ca un v‚rtej, caii lui sunt mai uşori dec‚t vulturii.í ,Vai de noi, căci suntem prăpădiţi!í ñ ,Curăţă-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii m‚ntuit! P‚nă c‚nd vei păstra g‚nduri nelegiuite Ón inima ta?í ,Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.

,Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. ,Vin nişte Ómpresurători dintr-o ţară depărtată, şi strigă Ómpotriva cetăţilor lui Iuda.

Ca cei ce păzesc un ogor, ei Ónconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit Ómpotriva Mea, zice Domnul.í ñ ,Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde p‚nă la inimă.í ,Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare Ónăuntrul inimii mele! Œmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul tr‚mbiţei, şi strigătul de război.

Se vesteşte dăr‚mare peste dăr‚mare, căci toată ţara este pustiită; colibele Ómi sunt pustiite deodată, şi corturile Óntr-o clipă!

P‚nă c‚nd voi vedea steagul f‚lf‚ind şi voi auzi sunetul tr‚mbiţei?î ñ ÑCăci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.î ñ ÑMă uit la păm‚nt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!

Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit!

Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite Ónaintea Domnului, şi Ónaintea m‚niei Lui aprinse!î ÑCăci aşa vorbeşte Domnul: ,Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.

Din pricina aceasta, ţara este Ón jale, şi cerurile sus sunt Óntunecate; căci Eu am zis, am hotăr‚t lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi Óntoarce.í ñ ,La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund Ón păduri şi se suie pe st‚nci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.

Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei Ómbrăca Ón c‚rm‚z, te vei Ómpodobi cu podoabe de aur, Óţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei Ónfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.

Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei Ón chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dint‚i facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi Óntinde m‚inile, zic‚nd: ,Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!î