Œn vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia Ón pustia Iudeii.

El zicea: ÑPocăiţi-vă, căci Œmpărăţia cerurilor este aproape.î Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, c‚nd zice: ÑIată glasul celui ce strigă Ón pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.î Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era Óncins cu un br‚u de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate Ómprejurimile Iordanului, au Ónceput să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el Ón r‚ul Iordan.

Dar c‚nd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: ÑPui de năp‚rci, cine v-a Ónvăţat să fugiţi de m‚nia viitoare?

Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.

Şi să nu credeţi că puteţi zice Ón voi Ónşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!í Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Iată că securea a şi fost Ónfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat Ón foc.

C‚t despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic dec‚t mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc Óncălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sf‚nt şi cu foc.

Acela Œşi are lopata Ón m‚nă, Œşi va curăţi cu desăv‚rşire aria, şi Œşi va str‚nge gr‚ul Ón gr‚nar; dar pleava o va arde Óntr-un foc care nu se stinge.î Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

Dar Ioan căuta să-l oprească. ÑEuî, zicea el, Ñam trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?î Drept răspuns, Isus i-a zis: ÑLasă-Mă acum, căci aşa se cade să Ómplinim tot ce trebuie Ómplinit.î Atunci Ioan L-a lăsat.

De Óndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi Ón clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogor‚ndu-Se Ón chip de porumbel şi venind peste El.

Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ÑAcesta este Fiul Meu preaiubit, Ón care Œmi găsesc plăcerea.î