Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns Ón pustia Ţin Ón luna Ónt‚i. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost Óngropată Maria.

Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat Ómpotriva lui Moise şi Ómpotriva lui Aaron.

Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ÑCe bine ar fi fost să fi murit noi, c‚nd au murit fraţii noştri Ónaintea Domnului!

Pentru ce aţi adus adunarea Domnului Ón pustia aceasta, ca să murim Ón ea, noi şi vitele noastre?

Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus Ón acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?î Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului Ónt‚lnirii. Au căzut cu faţa la păm‚nt, şi li s-a arătat slava Domnului.

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ÑIa toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi st‚ncii acesteia Ón faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din st‚ncă, şi să adapi adunarea şi vitele lor.î Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum Ói poruncise Domnul.

Moise şi Aaron au chemat adunarea Ónaintea st‚ncii. Şi Moise le-a zis: ÑAscultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din st‚nca aceasta?î Apoi Moise a ridicat m‚na, şi a lovit st‚nca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa Ónc‚t a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.

Atunci Domnul a zis lui Moise: ÑPentru că n-aţi crezut Ón Mine, ca să Mă sfinţiţi Ónaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta Ón ţara pe care i-o dau.î Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit Óntre ei.

De la Cades, Moise a trimis nişte soli la Ómpăratul Edomului, ca să-i spună: ÑAşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.

Părinţii noştri s-au pogor‚t Ón Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Œnger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.

Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din f‚nt‚ni; vom merge pe drumul Ómpărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la st‚nga, p‚nă vom trece de ţinutul tău.î Edom i-a răspuns: ÑSă nu cumva să treci pe la mine, căci altfel Óţi voi ieşi Ónainte cu sabia.î Copiii lui Israel i-au zis: ÑVom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, Óţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva dec‚t să trec cu picioarele!î El a răspuns: ÑSă nu cumva să treci!î Şi Edom i-a ieşit Ónainte cu multă gloată şi cu m‚nă tare.

Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut de la el.

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades, şi a ajuns la muntele Hor.

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, l‚ngă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra Ón ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi Ómpotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.

Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie-i pe muntele Hor.

Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui, şi Ómbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri.î Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, Ón faţa Óntregii adunări.

Moise a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui, şi a Ómbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe v‚rful muntelui. Moise şi Eleazar s-au pogor‚t de pe munte.

Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a pl‚ns pe Aaron treizeci de zile.