(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci Ómi ameninţă apele viaţa.

Mă afund Ón noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut Ón prăpastie, şi dau apele peste mine.

Nu mai pot strigÓnd, mi se usucă gÓtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

Cei ce mă urăsc fără temei, sÓnt mai mulţi decÓt perii capului meu; ce puternici sÓnt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept Ómi sÓnt vrăjmaşi; trebuie să dau Ónapoi ce n'am furat.

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sÓnt ascunse.

Să nu rămÓnă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc Ón Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Căci pentru Tine port eu ocara, şi Ómi acopere faţa ruşinea.

Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Căci rÓvna Casei Tale mă mănÓncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

PlÓng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

Mă Ómbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun Ón cÓntece.

Dar eu către Tine Ómi Ónalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. Œn bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă Ónghită adÓncul, şi să nu se Ónchidă groapa peste mine!

Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. Œn Óndurarea Ta cea mare, Óntoarce-Ţi privirile spre mine, şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sÓnt Ón necaz: grăbeşte de m'ascultă!

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sÓnt Ónaintea Ta.

Ocara Ómi rupe inima, şi sÓnt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mÓngÓietori, şi nu găsesc niciunul.

Ei Ómi pun fiere Ón mÓncare, şi, cÓnd mi -e sete, Ómi dau să beau oţet.

Să li se prefacă masa Óntr'o cursă, şi liniştea Óntr'un laţ!

Să li se Óntunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

Varsă-Ţi mÓnia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

Pustie să le rămÓnă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască Ón corturile lor!

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de Óndurarea Ta!

Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi Ómpreună cu cei neprihăniţi!

Eu sÓnt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cÓntări, şi prin laude Œl voi preamări.

Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decÓt un viţel cu coarne şi copite!

Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

Să -L laude cerurile şi pămÓntul, mările şi tot ce mişună Ón ele!

Căci Dumnezeu va mÓntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate Ón stăpÓnire; sămÓnţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui Ón ele.