Care este deci Ónt‚ietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii Ómprejur?

Oricum, sunt mari. Şi mai Ónt‚i de toate, prin faptul că lor le-au fost Óncredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ÑCa să fii găsit neprihănit Ón cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor c‚nd vei fi judecat.î Dar, dacă nelegiuirea noastră pune Ón lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept c‚nd Œşi dezlănţuie m‚nia? (Vorbesc Ón felul oamenilor.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu Ónsumi judecat ca păcătos?

Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Os‚nda acestor oameni este dreaptă.

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni dec‚t ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: ÑNu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

G‚tlejul lor este un morm‚nt deschis; se slujesc de limbile lor ca să Ónşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse s‚nge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este Ónaintea ochilor lor.î Ştim Ónsă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată Ónaintea lui Dumnezeu.

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit Ónaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege ñ despre ea mărturisesc Legea şi proorocii ñ şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa Ón Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred Ón El. Nu este nici o deosebire.

Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este Ón Hristos Isus.

Pe El Dumnezeu L-a r‚nduit mai dinainte să fie, prin credinţa Ón s‚ngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, Ón vremea Óndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, Ón vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui Ón aşa fel Ónc‚t, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede Ón Isus.

Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi Ómprejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi Ómprejur.

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi Óntărim Legea.