David a Óndreptat către Domnul cuvintele acestei c‚ntări, după ce Domnul l-a izbăvit din m‚na tuturor vrăjmaşilor lui şi din m‚na lui Saul.

El a zis: ÑDomnul este st‚nca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

Dumnezeu este st‚nca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă m‚ntuieşte, turnul meu cel Ónalt şi scăparea mea. M‚ntuitorule! Tu mă scapi de silnicie.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Căci valurile morţii mă Ónconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă Ónspăim‚ntaseră; legăturile morm‚ntului mă Ónconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

Œn str‚mtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

Atunci păm‚ntul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se m‚niase.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţ‚şneau din ea.

A plecat cerurile, şi S-a pogor‚t: un nor gros era sub picioarele Lui.

Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea pe aripile v‚ntului; era Ónconjurat cu Óntunericul ca şi cu un cort, era Ónconjurat cu grămezi de ape şi cu nori Óntunecoşi.

Din strălucirea care era Ónaintea Lui sc‚nteiau cărbuni de foc.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Œnalt a făcut să-I răsune glasul; a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

El şi-a Óntins m‚na de sus din Ónălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari dec‚t mine.

Ei mă prinseseră Ón ziua str‚mtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, El m-a scos la loc larg. El m-a m‚ntuit, pentru că mă iubeşte.

Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia m‚inilor mele; căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

Toate poruncile Lui au fost Ónaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

Am fost fără vină Ónaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea Ónainte Lui.

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate, cu cel curat eşti curat, cu cel Óndărătnic Te porţi după Óndărătnicia lui.

Tu m‚ntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, cobori pe cei m‚ndri.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează Óntunericul meu.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti Ónarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

Căile lui Dumnezeu sunt desăv‚rşite, cuv‚ntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost Ón El.

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o st‚ncă, afară de Dumnezeul nostru?

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.

El Ómi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele Ónalte.

Œmi deprinde m‚inile la luptă, şi braţele mele Óntind arcul de aramă.

Tu Ómi dai scutul m‚ntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc, nu mă Óntorc p‚nă nu-i nimicesc.

Œi nimicesc, Ói zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.

Tu mă Óncingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul Ónaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

Se uită Ón jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

Œi pisez ca pulberea păm‚ntului, Ói zdrobesc, Ói calc Ón picioare, ca noroiul de pe uliţe.

Mă scapi din neÓnţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam Ómi este supus.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dint‚i poruncă.

Fiii străinului leşină de la inimă, tremură c‚nd ies afară din cetăţuie.

Trăiască Domnul, şi binecuv‚ntată să fie St‚nca mea! Œnălţat să fie Dumnezeu, St‚nca m‚ntuirii mele, Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele, şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă Ónalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi c‚nta spre slava Numelui Tău.

El dă mari izbăviri Ómpăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.î