Os Dez Mandamentos
Os Dez Mandamentos estão escritos no capítulo 20 de Êxodo e no capítulo 5 de Deuteronômio. O Antigo Testamento os chama de «as palavras do acordo» (Êx 34:28) e de «as dez palavras» (Êx 34:28; Dt 4:13). O Novo Testamento os chama de «os mandamentos», em grego ἐντολαί (Mt 19:17; Rm 13:9). Hoje eles são chamados muitas vezes de Decálogo, do grego δέκα λόγοι, «dez palavras».
Os dois registros dos Dez Mandamentos são quase iguais, mas dão motivos diferentes para o mandamento do sábado. Em Êxodo, ele se baseia na criação do mundo. Em Deuteronômio, ele se baseia na libertação de Israel da escravidão no Egito.
No Novo Testamento, Jesus e os apóstolos falam desses mandamentos mais de uma vez, de todos eles, menos do mandamento do sábado. Eles falam sobretudo de guardá-los por dentro, e não só por fora. E destacam duas exigências principais: o amor a Deus e o amor ao próximo.
Êxodo e Deuteronômio
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos pre tine din pământul Eghipetului, din casa robiei.
Să nu ai alți dumnezei afară de mine.
Să nu-ți faci ție chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, și din câte sunt pre pământ jos, și din câte sunt în ape supt pământ.
Să nu te închini acelora și să nu slujești lor; că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, cel ce răsplătesc păcatele părinților în fii până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.
Și fac milă până la a mia neam celor ce mă iubesc pre mine și păzesc poruncile mele.
Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va iertà Domnul pre cel ce va luà numele lui în deșert.
Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei să o sfințești pre ea.
Șase zile lucrează și fă toate lucrurile tale.
Iar ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci într’aceea nici un lucru, nici tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta și slujnica ta, boul tău, înjugătorul tău și tot dobitocul tău, și streinul cel ce lăcuește cu tine.
Că în șase zile au făcut Dumnezeu cerul și pământul și marea și toate câte sunt într’însele, și în ziua a șaptea au odihnit; pentru aceea au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și au sfințit-o pre ea.
Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să-ți fie ție bine și să trăești mult pre pământul cel bun, care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ție.
Să nu ucizi.
Să nu preacurvești.
Să nu furi.
Să nu mărturisești strâmb asupra vecinului tău mărturie mincinoasă.
Să nu poftești femeia aproapelui tău, să nu poftești casa vecinului tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui și nici o vită a lui și nici câte sunt ale aproapelui tău.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce te-am scos din pământul Eghipetului, din casa robiei.
Să nu aibi alți Dumnezei afară de mine.
Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănare din toate câte sunt în cer sus și câte sunt pre pământ jos, și câte sunt în ape supt pământ.
Să nu te închini lor, nici să slujești lor, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, care răsplătesc păcatele părinților în fii, până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.
Și fac milă până la al mielea neam celor ce mă iubesc pre mine, și păzesc poruncile mele.
Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va curățì Domnul Dumnezeul tău pre cel ce ia numele lui în deșert.
Păzește ziua sâmbetelor, ca s’o sfințești pre ea, precum ți-au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău.
În șase zile vei lucrà și vei face toate lucrurile tale.
Iar în ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci întru ea nici un lucru, tu și feciorul tău și fata ta și sluga ta și slujnica ta, boul tău și asinul tău și tot dobitocul tău, și nemernicul cel ce lăcuește la tine, ca să se odihnească sluga ta și slujnica ta și dobitocul tău, ca și tine.
Și-ți adu aminte, că rob ai fost în pământul Eghipetului, și te-au scos Domnul Dumnezeul tău de acolo cu mână tare și cu braț înalt, pentru aceea ți-au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău să păzești ziua sâmbetelor, și să o sfințești pre ea.
Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, după cum au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău, ca să fie bine ție, și să trăești mulți ani pre pământul, care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău.
Să nu ucizi.
Să nu prea curvești.
Să nu furi.
Să nu mărturisești strâmb asupra aproapelui tău mărturie mincinoasă.
Să nu poftești femeia aproapelui tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici tot dobitocul lui, nici toate câte sunt ale aproapelui tău.
Como os mandamentos são numerados
O texto tem mais de dez regras, e há mais de um modo de dividi-lo em dez mandamentos. A tabela mostra que número cada trecho tem em cada tradição. O traço significa que o trecho não é contado entre os mandamentos. «pre.» marca o preâmbulo: ele não tem número próprio, mas é considerado parte dos Dez Mandamentos.
| Texto | Êxodo | Deuteronômio | Septuaginta | Talmude | Agostinho | Filo | Católica | Luterana | Reformada |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| «Eu sou o Senhor, seu Deus…» | 20:2 | 5:6 | — | 1 | — | — | 1 | — | pre. |
| «Não tenha outros deuses além de mim» | 20:3 | 5:7 | 1 | 2 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 |
| «Não faça para você imagem esculpida…» | 20:4–6 | 5:8–10 | 2 | 2 | 1 | 2 | 1 | — | 2 |
| «Não use o nome do Senhor, seu Deus, sem o devido respeito…» | 20:7 | 5:11 | 3 | 3 | 2 | 3 | 2 | 2 | 3 |
| «Lembre-se do dia de sábado…» | 20:8–11 | 5:12–15 | 4 | 4 | 3 | 4 | 3 | 3 | 4 |
| «Honre seu pai e sua mãe…» | 20:12 | 5:16 | 5 | 5 | 4 | 5 | 4 | 4 | 5 |
| «Não mate» | 20:13 | 5:17 | 6 | 6 | 5 | 7 | 5 | 5 | 6 |
| «Não adultere» | 20:14 | 5:18 | 7 | 7 | 6 | 6 | 6 | 6 | 7 |
| «Não roube» | 20:15 | 5:19 | 8 | 8 | 7 | 8 | 7 | 7 | 8 |
| «Não dê falso testemunho…» | 20:16 | 5:20 | 9 | 9 | 8 | 9 | 8 | 8 | 9 |
| «Não cobice a casa do seu próximo» | 20:17 | 5:21 | 10 | 10 | 10 | 10 | 10 | 9 | 10 |
| «Não cobice a esposa…» | 20:17 | 5:21 | 10 | 10 | 9 | 10 | 9 | 10 | 10 |
| «…o escravo ou a escrava… nem qualquer outra coisa que pertença ao seu próximo» | 20:17 | 5:21 | 10 | 10 | 10 | 10 | 10 | 10 | 10 |
- Septuaginta — a tradução grega do Antigo Testamento. Sua divisão é seguida hoje pela Igreja Ortodoxa e pela maioria das igrejas protestantes, exceto os luteranos.
- Talmude — na tradição judaica, o primeiro mandamento é o preâmbulo, «Eu sou o Senhor, seu Deus…».
- Santo Agostinho segue a tradição judaica, mas não conta o preâmbulo como mandamento. Ele divide o último mandamento, «Não cobice», em dois, seguindo a ordem das palavras de Deuteronômio.
- Filo de Alexandria divide o texto como a Septuaginta, mas inverte a ordem de «Não mate» e «Não adultere».
- A Igreja Católica segue a divisão de Agostinho, mas conta o preâmbulo como parte do primeiro mandamento.
- Os luteranos seguem a divisão de Agostinho, sem a proibição das imagens, e tomam o texto de Êxodo como base.
- As igrejas reformadas seguem a divisão da Septuaginta. O preâmbulo é considerado parte necessária dos Dez Mandamentos e é sempre dito junto com eles.