Los Diez Mandamientos

Los Diez Mandamientos están escritos en el capítulo 20 de Éxodo y en el capítulo 5 de Deuteronomio. El Antiguo Testamento los llama «las palabras de la alianza» (Ex. 34:28) y «las diez palabras» (Ex. 34:28; Dt. 4:13); el Nuevo Testamento los llama «los mandamientos», en griego ἐντολαί (Mt. 19:17; Ro. 13:9). Hoy se los llama a menudo el Decálogo, del griego δέκα λόγοι, «diez palabras».

Los dos textos de los Diez Mandamientos son en esencia iguales, pero dan razones distintas para el mandamiento del día del reposo: en Éxodo se apoya en la creación del mundo, en Deuteronomio, en la liberación de Israel de la esclavitud en Egipto.

En el Nuevo Testamento, Jesús y los apóstoles se refieren a estos mandamientos más de una vez, a todos menos al mandamiento del día del reposo. Hablan sobre todo de cumplirlos por dentro y no solo por fuera, y destacan dos exigencias principales: el amor a Dios y el amor al prójimo.

Éxodo y Deuteronomio

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos pre tine din pământul Eghipetului, din casa robiei.

Să nu ai alți dumnezei afară de mine.

Să nu-ți faci ție chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, și din câte sunt pre pământ jos, și din câte sunt în ape supt pământ.

Să nu te închini acelora și să nu slujești lor; că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, cel ce răsplătesc păcatele părinților în fii până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.

Și fac milă până la a mia neam celor ce mă iubesc pre mine și păzesc poruncile mele.

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va iertà Domnul pre cel ce va luà numele lui în deșert.

Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei să o sfințești pre ea.

Șase zile lucrează și fă toate lucrurile tale.

Iar ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci într’aceea nici un lucru, nici tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta și slujnica ta, boul tău, înjugătorul tău și tot dobitocul tău, și streinul cel ce lăcuește cu tine.

Că în șase zile au făcut Dumnezeu cerul și pământul și marea și toate câte sunt într’însele, și în ziua a șaptea au odihnit; pentru aceea au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și au sfințit-o pre ea.

Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să-ți fie ție bine și să trăești mult pre pământul cel bun, care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ție.

Să nu ucizi.

Să nu preacurvești.

Să nu furi.

Să nu mărturisești strâmb asupra vecinului tău mărturie mincinoasă.

Să nu poftești femeia aproapelui tău, să nu poftești casa vecinului tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui și nici o vită a lui și nici câte sunt ale aproapelui tău.

Éxodo 20:2–17 · BS (1914)Biblia Sinodală (1914)

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce te-am scos din pământul Eghipetului, din casa robiei.

Să nu aibi alți Dumnezei afară de mine.

Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănare din toate câte sunt în cer sus și câte sunt pre pământ jos, și câte sunt în ape supt pământ.

Să nu te închini lor, nici să slujești lor, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, care răsplătesc păcatele părinților în fii, până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.

Și fac milă până la al mielea neam celor ce mă iubesc pre mine, și păzesc poruncile mele.

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va curățì Domnul Dumnezeul tău pre cel ce ia numele lui în deșert.

Păzește ziua sâmbetelor, ca s’o sfințești pre ea, precum ți-au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău.

În șase zile vei lucrà și vei face toate lucrurile tale.

Iar în ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci întru ea nici un lucru, tu și feciorul tău și fata ta și sluga ta și slujnica ta, boul tău și asinul tău și tot dobitocul tău, și nemernicul cel ce lăcuește la tine, ca să se odihnească sluga ta și slujnica ta și dobitocul tău, ca și tine.

Și-ți adu aminte, că rob ai fost în pământul Eghipetului, și te-au scos Domnul Dumnezeul tău de acolo cu mână tare și cu braț înalt, pentru aceea ți-au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău să păzești ziua sâmbetelor, și să o sfințești pre ea.

Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, după cum au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău, ca să fie bine ție, și să trăești mulți ani pre pământul, care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău.

Să nu ucizi.

Să nu prea curvești.

Să nu furi.

Să nu mărturisești strâmb asupra aproapelui tău mărturie mincinoasă.

Să nu poftești femeia aproapelui tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici tot dobitocul lui, nici toate câte sunt ale aproapelui tău.

Deuteronomio 5:6–21 · BS (1914)Biblia Sinodală (1914)

Cómo se numeran los mandamientos

El texto contiene más de diez preceptos, y hay más de una manera de dividirlo en diez mandamientos. La tabla muestra qué número tiene cada pasaje en cada tradición; un guion significa que el pasaje no se cuenta entre los mandamientos, y «pre.» marca el preámbulo: no tiene número propio, pero se considera parte de los Diez Mandamientos.

Texto Éxodo Deuteronomio Septuaginta Talmud Agustín Filón Católicos Luteranos Reformados
«Yo soy JEHOVÁ tu Dios…» 20:2 5:6 — 1 — — 1 — pre.
«No tendrás dioses ajenos delante de mí» 20:3 5:7 1 2 1 1 1 1 1
«No te harás imagen…» 20:4–6 5:8–10 2 2 1 2 1 — 2
«No tomarás el nombre de Jehová tu Dios en vano…» 20:7 5:11 3 3 2 3 2 2 3
«Acordarte has del día del reposo…» (en Deuteronomio, «Guardarás el día del reposo…») 20:8–11 5:12–15 4 4 3 4 3 3 4
«Honra á tu padre y á tu madre…» 20:12 5:16 5 5 4 5 4 4 5
«No matarás» 20:13 5:17 6 6 5 7 5 5 6
«No cometerás adulterio» 20:14 5:18 7 7 6 6 6 6 7
«No hurtarás» 20:15 5:19 8 8 7 8 7 7 8
«No hablarás contra tu prójimo falso testimonio…» 20:16 5:20 9 9 8 9 8 8 9
«No codiciarás la casa de tu prójimo» 20:17 5:21 10 10 10 10 10 9 10
«No codiciarás la mujer de tu prójimo» 20:17 5:21 10 10 9 10 9 10 10
«…ni su siervo, ni su criada… ni cosa alguna de tu prójimo» 20:17 5:21 10 10 10 10 10 10 10
  • Septuaginta: la traducción griega del Antiguo Testamento. Su división la siguen hoy la Iglesia ortodoxa y la mayoría de las iglesias protestantes, salvo los luteranos.
  • Talmud: en la tradición judía el primer mandamiento es el preámbulo, «Yo soy Jehová tu Dios…».
  • San Agustín sigue la tradición judía, pero no cuenta el preámbulo como mandamiento y divide en dos el último mandamiento, «No codiciarás», según el orden de las palabras en Deuteronomio.
  • Filón de Alejandría divide el texto como la Septuaginta, pero pone «No matarás» y «No cometerás adulterio» en el orden contrario.
  • La Iglesia católica sigue la división de Agustín, pero cuenta el preámbulo como parte del primer mandamiento.
  • Los luteranos siguen la división de Agustín sin la prohibición de las imágenes y toman como base el texto de Éxodo.
  • Las iglesias reformadas siguen la división de la Septuaginta; se considera que el preámbulo es una parte necesaria de los Diez Mandamientos y siempre se dice junto con ellos.